Câte ceva despre Dodon

      Mi-a zis odată unul, cică, hai mă, nu doar pleavă a răsărit pe lângă Vova. L-am rugat să-mi dea exemplu măcar de un om și imediat a realizat că trăia cu o iluzie indusă-n mintea sa, indusă cine știe cum, probabil prin propaganda comutalistă. Zilele astea  citisem cum un Cretin ce se perindă pe la Pulika TăVă, menționase pe www.vocea.pulii.ămdă reușitele lui Dodon. Că a absolvit aia, a deținut funcția cutare... O fi Ghimpu bou, văd și eu asta de multe ori, dar nu despre el e vorba acum. Cine dă două ruble sheriffiene pe studiile lui Dodon? Dacă s-a găsit cumva vreun hăbăuc, îl voi cam stresa cu următoarele.

„ANAListul politic” Colea Mihăescu

... în viața de zi cu zi se dă drept popă. Această javră are funcția de episcop de Bălți și Fălești și face parte din droaia de pochi căntăreaniști ce formează Mitropolia Maldovei - reprezentanta patriarhiei ruse în RM. Cum a ajuns acest căcat cu ochi episcop? Păi a cerut ajutor separatiștilor transnistreni, care cu acordul lui Smirnov i-au oferit ajutor cu vreo 20 cazaci înarmați. Împreună cu aceștia, pupătorul de cur rusesc, a atacat sediul episcopiei de la Bălți, unde își avea reședința românul Petrea Păduraru care intenționa să scoată Bălțiul de sub jurisdicția pochilor ruși. L-au alungat și s-a făcut Mihăescu ( pochit Marchel) șef peste pulimea habotnică din regiunea Bălțiului.

Moldova, eu mă culc cu tine!

  Maldavani din toate ţările, mândriţi-vă! "Ţara" voastră - glumă sinistră sovietică - a împlinit 20 ani de independenţă faţă de România şi Ucraina!
  Fătată la 2 august 1940, RSSM (Moldova maldavanilor) devine patria maldavanului sovietic, care a fost instruit rapid să uite de faptul că-i român şi că păduchiosul ocupant rus îi este frate. Pentru obţinerea naţiunii maldavneşti, fratele ocrotitor ia măsuri cât se poate de paşnice: deznaţionalizare, valuri de deportări în masă în raiul Siberiei, dărâmat de biserici, execuţii cu ţeava-n ceafă, foamete organizată şi exproprieri de pământ care urma să fie folosit la experimente otrăvitoare. O grijă deosebită o avea fratele rusălău şi pentru şcolirea maldavanilor. Astfel, în ajunul prăbuşirii URSS, la capitolul "densitatea oamenilor cu facultate", îi întrecea doar pe cei din republica-soră Kârgâzstan. Să nu fie astea motive de "mindrie"?

Cetatea Albă - oraş uitat de toţi şi toate

Din articolele anterioare, aţi înţeles că la graniţă am avut parte de peripeţii. Chestia forte a fost cea cu formularul pe care eşti obligat să-l îndeplineşti, dacă vrei să ajungi în Ucraina. Şoferul (boul cu cetatea vândută), încă din Chişinău se agita, că noi am scris că mergem în vizită:
- Ei şi prostii ni-aţ scris voi aişea?! A s vă întoarcî înapoi! A s zâcî c merjiţ la lucru în Odessa!
Turba săracu' când a aflat că din cauza noastră mai stăm în vamă.

Nu completasem corect fiţuica aia. Un alcoolic bişniţar, mai întunecat decât cel mai negru tigan romin, ne ajutase cu adresa care trebuia indicată în formular. Asta pentru ca haholul să ştie exact unde te opreşti şi ce scop ai. Paştele mă-sii, de unde dracu' să ştim adresele hotelurilor statului haholesc?! De la el am aflat că principala stradă din Cetatea Albă, e Lenin. Noi cică urma să stăm pe "Lenina 4". Babele deja bolboroseau şi se ofticau. Una din ele nu a mai răbdat şi ne zice ruseşte:
- Uitaţi-vă la ei, aşa de mari şi nu ştiu ruseşte! Nici măcar câteva cuvinte să scrie nu pot! Omul perfid nu e din RîMî şi nu ştie limba republicilor surori. Afară erau peste 35 grade, însă cred că am transpirat mai mult din cauza râsului.

Cetatea Albă - istorie-n paragină

Am promis că o să scriu despre măreaţa fortăreaţă şi îmi cer iertare că o fac târziu. Scopul e cel de a stimula cât mai multă lume să meargă să o viziteze. Merită absolut toţi banii şi timpul, aşa că: drum bun! Mai ales celor care vor lăsa prostiile de genul şcolilor de vară la Sulina sau habotnicia fariseică ce presupune inclusiv umblatu' pe la biserici şi pochi şi vor merge să o admire.

Într-o zi senină de august, împreună cu omul perfid, luând un autobuz cu ruta Chişinău - Sergheevca, am pornit spre ceea ce avea să fie una din cele mai impresionante imagini văzute de mine, pe viu, vreodată. Din articolul anterior, aţi aflat unele detalii despre cum am pornit de la Gara de Nord din Chişinău şi cum am ajuns la graniţă să îndeplinim nişte aiureli de fiţuici.

România dinafara României

  Găselniţa ruşilor, prin care la 1812 au luat mult mai mult decât au declarat, Basarabia incluzând Hotinul, nu mai există. A murit odată cu constituirea statului unitar român în 1918. Din păcate, după 22 de ani în care lucruri serioase pentru consolidarea integrităţii ţării nu prea au fost realizate, a pierit şi România de la Nistru pân' la Tisa, ca urmare a raptului bolşevic şi a dictatului hitlerist din '40.

În sfârtecarea prăzii, cel mai însemnat rol, aproape exclusiv, l-au avut ucrainenii prin M. Greciuha (preşedintele
Sovietului Suprem al Ucrainei), care în urma procesului de constituire a RSSM, şi-au realizat, în mare parte, intenţia pe care o aveau de câteva decenii: trecerea sub administraţie ucraineană a unui teritoriu important, care niciodată nu le-a aparţinut.

9 mai. Partea I: Ostaşii daţi uitării

  După ce am urmărit cu scârbă cum tovarăşii Lupu şi Filat au lătrat la memorial doar în rusă (chiar şi pe vremea lui tătuca vova se auzea româna, fie şi după rusă), am hotărât să merg la cimitirul din bulevardul Decebal 17 (da, e bulevard şi nu stradă cum scriu şi spun unii). Ajuns la faţa locului, am constatat că de doi ani de când nu am mai fost pe aici, s-a schimbat doar configuraţia şi cantitatea gunoiului înşirat în lung şi-n lat. Cimitirul militar de altădată a ajuns gunoişte şi căminul boschetarilor.
La intrare, pe cei doi piloni de beton armat, au fost cândva doi vulturi masivi, de bronz, care după bunul plac al rusului sovietic, în anii 60 au ajuns să fie daţi jos şi topiţi. Metalul obţinut s-a folosit cică, la ridicarea statuii lui Stalin care a stat la intrarea în grădina publică centrală şi statuii lui Kalinin. Genială faptă!

Puţa carte nu ştie sau cum să te caci pe românism

  Analizând activitatea prodigioasă a unor organizaţii „proromâneşti” cu iz maldavanist, tind să cred în apariţia unui curent de generaţii care va facilita procesul apariţiei naţiunii moldoveneşti încadrată într-un stat creat de fratele slav. Astfel rezultatul mutilării României să devină ţară şi mândru să-şi atribuie denumirea de "Moldova" cu toate derivatele ei.
După un promiţător an (2009) care a culminat cu o sărbătoare de 1 decembrie la Chişinău, grupul de iniţiativă "Spirit Românesc" a dat start unor campanii similare/identice cu cele ale fraţilor de peste Prut - "Noii Golani". Aşa cum iapa proastă din start aleargă înainte şi evident leşină în toiul cursei, în 2010 lenea şi dezinteresul începuseră să dea semne de prezenţă în acţiunile "spiritiştilor".

Republică, acum ai Jurnal TV şi televiziune!

Deseori aud afirmaţia că plecarea comuiştilor de la guvernare a dat start liberalizării pieţei media, dovada fiind apariţia a două televiziuni "de ştiri" - Jurnal TV şi Publika TV, in platourile cărora lindinile sunt numite analişti politici iar păduchii - politicieni.

Despre Publika. Modesta mea părere este că s-a căcat in scăldătoare. Pe lângă faptul că s-au lansat printr-o metodă cinică alegând data de 7 aprilie, cufuriţii ăştia se screm să convingă lumea de la Hotin până la Focşani că ei sunt cei care le-au dat televiziune. Au dat cu oiştea-n gard şi din cauza politicii editoriale, scopul lor fiind atragerea publicului "patriot al moldovei" (a se citi: maldavnesc, statalist). Remarcabile, din punc de vedere umoristic, sunt expresiile "ninunate" lătrate in platourile acestei televiziuni "centriste". Un exemplu relevant e "bună seara, nataşa".
Mai mare scârbă mi-a provocat Jurnal TV. Ăştia mi-au demonstrat incă odată că calul rău intotdeauna, din start, o rupe înainte şi leaşină in toiul cursei. Fiind o echipă tânără şi nu prea experimentată, ei reuşeau să facă emisiuni bunişoare insă in scurt timp au început să dea prin gropi. Simptomele căcării din picioare au devenit vizibile odată cu lauda. De prin iunie au inceput cu publicarea unor statistici care, cică, demonstrau că au un reiting mare si creşte vertiginos, devansnând Publika TV despre ziceau, zâmbind, că nu o privesc ca pe un concurent. Prin august au mai avut o tentativă de a atrage publicul: au lansat campania "antimafie" ce doar a mediatizat proiectul politic al lui Sergiu Mocanu care afirmă că va scăpa chilienii şi vasluienii de mafioţi. Când şi cum - dracu ştie. Odată ce au incheiat-o cu lupta împotriva mafiei, l-au făcut pe Călugăreanu să plece deoarece ăsta nu a acceptat formatul în care i se propunea să continuie emisiunea "Cabinetul din Umbră". De atunci, locul şezătorilor politice a fost luat de emisiunile de rahat, pe care ei le numesc "de divertisment". Acum nu inţeleg, cum pizda mă-sii se mai pot ei numi "televiziune de ştiri"? Şi cum prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul, recent au mai lansat un supercăcat: aplicaţia Jurnal TV pe... Iphone! Citiţi ce declară ei intr-o ştire:

"Jurnal TV, prima televiziune de ştiri din Republica Moldova şi-a adeverit întâietatea şi de data aceasta, devenind mult mai accesibilă şi la îndemână oriunde te-ai afla."

Le iau pe rând. Doar difuzând buletine de ştiri din oră in oră, au tupeul să se declare tv de ştiri. Întâietatea? Faţă de cine dacă tot declară că nu au concurenţi? Din câte se cunosc, foarte puţine persoane deţin aşa "minune" de telefon si evident, nu toate din ele vor utiliza aplicaţia Jurnal TV. Deci e lesne de înţeles cu cât mai acesibilă devine această televiziune. Bucuraţi-vă lume - Jurnal TV va fi accesibil şi în beciuri deoarece reţeaua folosită de iphone e disponibilă chiar şi in cosmos! După logica lor, dacă în viitor va apărea un rahat de telefon cu un preţ de vreo 15 mii euro, ăştia or crea o aplicaţie pentru el, pe care tot globul o va utiliza.
Unica emisiune de calitate înaltă e (şi se pare că aşa doar ea va fi) Ora de Ras, cu Cheianu şi Durbală însă borâtura nu arată bine chiar dacă conţine şi salată.
Dacă Publika a înrolat in cireada lor şi scribălăi comuişti şi o suge pe-a roşilor - Jurnal şi-o suge pe propria. După cum a zis Păunescu - tâmpenia e tot un element al continuităţii.