După ce am urmărit cu scârbă cum tovarăşii Lupu şi Filat au lătrat la memorial doar în rusă (chiar şi pe vremea lui tătuca vova se auzea româna, fie şi după rusă), am hotărât să merg la cimitirul din bulevardul Decebal 17 (da, e bulevard şi nu stradă cum scriu şi spun unii). Ajuns la faţa locului, am constatat că de doi ani de când nu am mai fost pe aici, s-a schimbat doar configuraţia şi cantitatea gunoiului înşirat în lung şi-n lat. Cimitirul militar de altădată a ajuns gunoişte şi căminul boschetarilor.
La intrare, pe cei doi piloni de beton armat, au fost cândva doi vulturi masivi, de bronz, care după bunul plac al rusului sovietic, în anii 60 au ajuns să fie daţi jos şi topiţi. Metalul obţinut s-a folosit cică, la ridicarea statuii lui Stalin care a stat la intrarea în grădina publică centrală şi statuii lui Kalinin. Genială faptă!
Printre peturi şi alt rahat, se întrevăd şi o mulţime de gropi cu cărbuni, semn că s-a gătit multă carne pe aici. Deci, nu doar ţiganii dansează pe morminte.
Şi dacă tot se găteşte şi se dansează în ritmuri de şansoane şi manele pe oasele ostaşilor care şi-au dat viaţa pentru acest pământ, de ce să nu se lase şi rahatul pe ele? De ce să nu se mai aducă şi alte grămezi? Slavă lui Căntărean că necropola a căpătat o imagine cât se poate de "veselă" şi crucile au fost înlocuite cu lucruri care (în sfârşit!) nu te duc cu gândul la morţi. Paştele blajinilor lui Kiril a ajuns şi pe aici:
Trecând printre buruieni şi alte chestii care-mi "bucură" nespus ochii, ajung şi la o cărăruşă care mă duce la capela comemorativă situată aproximativ în centrul dezastrului. Bogdaprosti, badi Costi şi fundamentul rămas şi de munca "eliberatorilor" care au avut mare grijă ca biserica să capete o aşa formă:
În prezent, în marginile din stânga şi dreapta ale capelei, sunt înhumate mai multe oase ce s-au găsit pe teritoriul cimitirului. Cât de darnici au fost şi sunt tovarăşii că au lăsat până şi scările. Vedeţi cât de blânzi şi umani sunt fraţii ortodocşi:
Într-un stat în care 97% se declară creştini ortodocşi, se şi demonstrează. Evanghelia are atâta putere încât impune lumea să petreacă chiar în imediata vecinătate cu ceea ce se vede clar că e rămăşiţă de lăcaş sfânt. Stimă, Tradiţie, Ţară:
În ceea ce a fost cândva altar, acum şade înfiptă o cruce de lemn care a fost pusă la iniţiativa regretatului şi românului Gheorghe Ghimpu. Aici ţin să amintesc că acesta nu o ardea cu prostii maldavropeneşti ca frate-său mai mic şi nu purta "gheorghievskaia lentocika" deopotrivă cu panglica tricolor ca nepotul Dorin de 9 mai. Crucii i-a fost dat foc în repetate rânduri. Aşa că nu arată nici ca lumânarea dar nici ca secera şi de asta vreau să mulţumesc frăţiei dintre "poporul puternic şi dîrz" şi marele popor rus". Pacea dintre ele se reflectă şi asupra crucii. Tot pe ia se evidenţiază, parcă la mişto, o frântură de text care ustură ochii multora de pe pământurile străvechii Moldove a lui... Stalin:
În acest cimitir sunt îngropaţi dintre mai toate naţiunile Europei, care şi-au găsit sfârşitul în primul şi al doilea război mondial: Peste 500 români, peste 200 ruşi (!), francezi, cehi, austrieci, polonezi, până şi un spaniol. Ruşii nu s-au sfiit să treacă şi peste ai lor cu buldozerul în '44 şi să radă mai totul. Un fragment din peisajul care a înlocuit criptele:
Lângă cimitir (în stânga sa) se arată şi un haram care, bănuiesc eu, ar fi a unui judecător. Curios e faptul că mai multe grămezi de moloz se află exact lângă gardul acestei case. Probabil omul, casa cui aparţine, nu a avut posibilitatea să ducă gunoiul în altă parte deoarece costă bani. Să rămână mai bine aici:
Cum am făcut poza cu rapănul de lângă casa respectivă, imediat şi tovarăşul poliţioner, Marian Păpuşoi de la sectorul doi s-a desenat la curu' meu. Pesemne că deranjam. Sunt obişnuit cu urmăritul aşa că reuşesc să-l prind în poză înainte ca să dispară din cadru:
Se spune că locul ar fi fost cumpărat de nişte francezi, cu câteva zeci de milioane pe când era tovarăşul Târlă în fruntea guvernului. Acum statul cică nu are bani să răscumpere teritoriul devastat. Priviţi cum arată mormintele francezilor:
Ferească Căntărean ce a rămas din cimitir. Ostaşii sovietici ruşi îngropaţi la Suceava, beneficiază de o grijă mare şi curăţenie deosebită iar românii sunt călcaţi fără drept de apel de către ruşi în timp ce boul maldavan, cu un masochism deosebit tot o ţine cu "Liubveşte-ţi limba! Liubveşte-ţi stranaua!". A fost o zi cu mulţi hristoşi şi dumnezei şi nu doar în legătură cu ceea ce a rămas din cimitirul de altădată. Despre asta vă spun curând.
pacat ca se bate joc de tot ceea ce e romanesc de catre niste mancurti. Felicitari pt articol!
RăspundețiȘtergereHai sa facem curat
RăspundețiȘtergerear trebui cam 60 milioane euro. Şi aşa cum moldova e patria mea... mna. Poate la pulivară, poimarţi
RăspundețiȘtergere