Tighina - monument sovietic

  După cum am spus, voi rezerva urbei un articol aparte. De multe ori am tranzitat orașul, în drum spre Tiraspol, dar niciodată nu am avut ocazia să mă plimb. Tighina e unicul oraș românesc ocupat și astăzi de ruși. Municipiu mutilat de sovietici și machiat cu mofturi șerifiene. Deși m-am pregătit psihologic pentru ceea ce urma să văd, nu prea am reușit să-mi păstrez calmul. Circul a început din „vamă”. Interesul pentru cetate prevala, deci am făcut exact ce au cerut, fără zarvă. Fiecare al doilea vameș aveam pușca sau pistolul la vedere și doar unul a putut clefăi maldavnește niscaiva cuvinte. De parcă păzeau tone de aur. Patru ture pe scări, o oră și jumătate, și 160 mdl pentru o fițuică fără de care nu puteam trece cu mașina personală. Dar ne-au lăsat să trecem. Cartierele mărginașe ale Tighinei se văd chiar de la parodia de vamă.

Cetatea Tighina - bătaie de joc în stil șerifian

  De mic aud doar depre cetatea Soroca. Aceasta e unica invocată de maldavani când e vorba de patrimoniul național. E și pe bancnotele de lei prostești. Maldavanului i se inoculează că îi aparține strict ce are sub jurisdicție la momentul actual. Din această cauză el are doar o cetate de apărare: Soroca. Ștefan Velichii acolo a descălecat și a fondat Moldova. Acolo a domnit Împăratul Republicii Moldova și acolo a murit. Niciun voievod nu l-a precedat și niciunul nu l-a succedat. Când a vrut să mute capitala mai lângă romini ca să-i ardă mai des, a murit. După el Maldova a aderat nesilită de nimeni la uniunea surorilor sovietice, care fără doar și poate aveau un frate mai mare, paternalist. În urma împărțirii frățești cerută de hahol și dirijată de rus, de jure maldavanul a rămas cu doar două cetăți din lanțul medieval de apărare la Nistru. Dar venerată e doar Soroca.

  Ce nu știe maldavanul, deși are în manuale, e că la 70 km de Chișinău e amplasată strategic cetatea Tighina.  Fortăreața ce sute de ani a stăvilit invaziile asiaticilor. Cred că dacă nu era Tighina (evident și celelalte), astăzi francezii aveau ochii mici și erau adepții confucianismului. Cât timp noi eram amenințați de invaziile barbarilor, cei de la vest s-au dezvoltat liniștiți sau se războiau între ei. Astăzi în loc de mulțumiri, luăm batjocură. Înțeleg de ce maldavanul uită de Tighina. Ce e la rus - la el trebuie să rămână. Știe rusul mai bine ce și cui i se cuvine, din toate punctele de vedere. Doar nu o să-l condamne maldavanul. Pe frate nu se supără.

Câte ceva despre Dodon

      Mi-a zis odată unul, cică, hai mă, nu doar pleavă a răsărit pe lângă Vova. L-am rugat să-mi dea exemplu măcar de un om și imediat a realizat că trăia cu o iluzie indusă-n mintea sa, indusă cine știe cum, probabil prin propaganda comutalistă. Zilele astea  citisem cum un Cretin ce se perindă pe la Pulika TăVă, menționase pe www.vocea.pulii.ămdă reușitele lui Dodon. Că a absolvit aia, a deținut funcția cutare... O fi Ghimpu bou, văd și eu asta de multe ori, dar nu despre el e vorba acum. Cine dă două ruble sheriffiene pe studiile lui Dodon? Dacă s-a găsit cumva vreun hăbăuc, îl voi cam stresa cu următoarele.

Lătratul la cețățenia normală și ce ar putea face statul.

  Ceva timp în urmă am vorbit despre tratamentul aplicat celor ce vor să aibă actele normale. Cu greu, umilită, lumea își ia actele și-și caută de treabă, dar unde e vorba de ceva românesc, acolo sunt și lătratul a ploaie și bețele-n roate din partea maldavanilor mai mult sau mai puțin spumoși. Nu e destul că statul român se pișă cu boltă pe cetățenii rămași înafara statului, sare pe rană încearcă să presoare și statele-accident în care se află la moment: RM și Hohland.