Câte ceva despre Dodon

      Mi-a zis odată unul, cică, hai mă, nu doar pleavă a răsărit pe lângă Vova. L-am rugat să-mi dea exemplu măcar de un om și imediat a realizat că trăia cu o iluzie indusă-n mintea sa, indusă cine știe cum, probabil prin propaganda comutalistă. Zilele astea  citisem cum un Cretin ce se perindă pe la Pulika TăVă, menționase pe www.vocea.pulii.ămdă reușitele lui Dodon. Că a absolvit aia, a deținut funcția cutare... O fi Ghimpu bou, văd și eu asta de multe ori, dar nu despre el e vorba acum. Cine dă două ruble sheriffiene pe studiile lui Dodon? Dacă s-a găsit cumva vreun hăbăuc, îl voi cam stresa cu următoarele.

Calvarul redobândirii cetățeniei

  Din momentul în care păduchioșii scârboși de dincolo de Nistru au ocupat România, o bună parte din cetățenii ei au fost impuși să aibă și pașaport sovietic. Foarte des aud că lumea ocupată de ruso-haholi, a fost privată de cetățenia română. Conform normelor de drept internațional în vigoare la acea dată (26-28 iunie 1940), invazia sovietică a fost ilegală. Logic, tot ce a întreprins administrația sovietică din teritoriile românești furate, sunt pure acțiuni ilegale. De ce schimbul cetățeniei românești cu cea sovietică ar fi fost o acțiune legală? Să admitem că greșesc, dar mai e o chestie: pe o parte din teritoriul României ocupate a fost constituită o republică sovietică unională - RSSM - fapt ce contravinea chiar și constituției sovietice. Deci, câtă legalitate avea acordarea cetățeniei maldavnești cetățenilor români, căzuți în mocirla roșie? Eu zic că avea atât cât îngroapă mâța. Au făcut porcul rus și scroafa haholească vreun referendum să întrebe românii dacă vor să se dezică de cetățenia română în favoarea celei sovietice? Nu am găsit asemenea informații. Ăștia, ce latră că Unirea e imposibilă deoarece e nevoie de un referendum (la care se va răspunde negativ), nu se întreabă dacă a fost unul atunci? Și ce a răspuns pulimea la referendum?

Maldova, Smirnovia şi problema graniţei

  Ieri a fost sărbătorit unul din cele mai însemnate evenimente din istoria Maldovei (Moldova maldavanilor): împlinirea a 21 ani de la declararea independenţei Republicii Moldoveneşti Nistrene! Cum această ocazie, transmit şi eu felicitări marelui popor maldavnesc-nistrean. Din păcate, înaintaşii republicii cvasi-independente Sheriffia, nu au găsit resurse financiare pentru desfăşurarea unei parade cu angrenarea tehnicii militare de ultim răcnet sovietic rusesc. Anul acesta, mindria smirnovistă s-a limitat la alergarea soldaţilor prin centrul celei de-a doua capitale maldavneşti - Tiraspol. Dar să nu credeţi că a fost un simplu marş jenant! Nu! Măcar datorită simplului fapt, că apărătorii patriei lui Antiufeev au fost instruiţi excelent, în colaborare cu fraţii apărători ai statului secular condus de tătuca Lukaşenko. În continuare, vă voi explica de ce Maldova are două capitale.

Cetatea Albă - oraş uitat de toţi şi toate

Din articolele anterioare, aţi înţeles că la graniţă am avut parte de peripeţii. Chestia forte a fost cea cu formularul pe care eşti obligat să-l îndeplineşti, dacă vrei să ajungi în Ucraina. Şoferul (boul cu cetatea vândută), încă din Chişinău se agita, că noi am scris că mergem în vizită:
- Ei şi prostii ni-aţ scris voi aişea?! A s vă întoarcî înapoi! A s zâcî c merjiţ la lucru în Odessa!
Turba săracu' când a aflat că din cauza noastră mai stăm în vamă.

Nu completasem corect fiţuica aia. Un alcoolic bişniţar, mai întunecat decât cel mai negru tigan romin, ne ajutase cu adresa care trebuia indicată în formular. Asta pentru ca haholul să ştie exact unde te opreşti şi ce scop ai. Paştele mă-sii, de unde dracu' să ştim adresele hotelurilor statului haholesc?! De la el am aflat că principala stradă din Cetatea Albă, e Lenin. Noi cică urma să stăm pe "Lenina 4". Babele deja bolboroseau şi se ofticau. Una din ele nu a mai răbdat şi ne zice ruseşte:
- Uitaţi-vă la ei, aşa de mari şi nu ştiu ruseşte! Nici măcar câteva cuvinte să scrie nu pot! Omul perfid nu e din RîMî şi nu ştie limba republicilor surori. Afară erau peste 35 grade, însă cred că am transpirat mai mult din cauza râsului.

Cetatea Albă - istorie-n paragină

Am promis că o să scriu despre măreaţa fortăreaţă şi îmi cer iertare că o fac târziu. Scopul e cel de a stimula cât mai multă lume să meargă să o viziteze. Merită absolut toţi banii şi timpul, aşa că: drum bun! Mai ales celor care vor lăsa prostiile de genul şcolilor de vară la Sulina sau habotnicia fariseică ce presupune inclusiv umblatu' pe la biserici şi pochi şi vor merge să o admire.

Într-o zi senină de august, împreună cu omul perfid, luând un autobuz cu ruta Chişinău - Sergheevca, am pornit spre ceea ce avea să fie una din cele mai impresionante imagini văzute de mine, pe viu, vreodată. Din articolul anterior, aţi aflat unele detalii despre cum am pornit de la Gara de Nord din Chişinău şi cum am ajuns la graniţă să îndeplinim nişte aiureli de fiţuici.

România dinafara României

  Găselniţa ruşilor, prin care la 1812 au luat mult mai mult decât au declarat, Basarabia incluzând Hotinul, nu mai există. A murit odată cu constituirea statului unitar român în 1918. Din păcate, după 22 de ani în care lucruri serioase pentru consolidarea integrităţii ţării nu prea au fost realizate, a pierit şi România de la Nistru pân' la Tisa, ca urmare a raptului bolşevic şi a dictatului hitlerist din '40.

În sfârtecarea prăzii, cel mai însemnat rol, aproape exclusiv, l-au avut ucrainenii prin M. Greciuha (preşedintele
Sovietului Suprem al Ucrainei), care în urma procesului de constituire a RSSM, şi-au realizat, în mare parte, intenţia pe care o aveau de câteva decenii: trecerea sub administraţie ucraineană a unui teritoriu important, care niciodată nu le-a aparţinut.