Reforma miliţiei e posibilă?

  Când aud că miliţia maldavnească necesită reforme, o iau ca pe un banc expirat. Ar fi fost destul de  bun prin 1994. Zic aşa, deoarece reforme în MAI maldavnesc înseamnă să-i dai afară pe aproape toţi. De la ministru până la sectorişti.

Fără nit

  Din start vă spun, sincer, îmi pare rău că le-au retras licența. Înainte mă tot întrebam, oare ce cretin a putut inventa o asemenea denumire de canal de televiziune? Acum știu că nu a fost chiar prost de tot, ci foarte... original. Până în 1997 erau televizate doar ideile vechi, iar comutaliștii au venit cu o noutate în acest domeniu, adică au început a arăta lumii, la televizor, ideile noi. Sau... au hotărât să scoată ideile noi din obscuritate prin televizare?... Oricum, se pot lăuda cu cea mai deosebită.

„ANAListul politic” Colea Mihăescu

... în viața de zi cu zi se dă drept popă. Această javră are funcția de episcop de Bălți și Fălești și face parte din droaia de pochi căntăreaniști ce formează Mitropolia Maldovei - reprezentanta patriarhiei ruse în RM. Cum a ajuns acest căcat cu ochi episcop? Păi a cerut ajutor separatiștilor transnistreni, care cu acordul lui Smirnov i-au oferit ajutor cu vreo 20 cazaci înarmați. Împreună cu aceștia, pupătorul de cur rusesc, a atacat sediul episcopiei de la Bălți, unde își avea reședința românul Petrea Păduraru care intenționa să scoată Bălțiul de sub jurisdicția pochilor ruși. L-au alungat și s-a făcut Mihăescu ( pochit Marchel) șef peste pulimea habotnică din regiunea Bălțiului.

Lătratul la cețățenia normală și ce ar putea face statul.

  Ceva timp în urmă am vorbit despre tratamentul aplicat celor ce vor să aibă actele normale. Cu greu, umilită, lumea își ia actele și-și caută de treabă, dar unde e vorba de ceva românesc, acolo sunt și lătratul a ploaie și bețele-n roate din partea maldavanilor mai mult sau mai puțin spumoși. Nu e destul că statul român se pișă cu boltă pe cetățenii rămași înafara statului, sare pe rană încearcă să presoare și statele-accident în care se află la moment: RM și Hohland.

Calvarul redobândirii cetățeniei

  Din momentul în care păduchioșii scârboși de dincolo de Nistru au ocupat România, o bună parte din cetățenii ei au fost impuși să aibă și pașaport sovietic. Foarte des aud că lumea ocupată de ruso-haholi, a fost privată de cetățenia română. Conform normelor de drept internațional în vigoare la acea dată (26-28 iunie 1940), invazia sovietică a fost ilegală. Logic, tot ce a întreprins administrația sovietică din teritoriile românești furate, sunt pure acțiuni ilegale. De ce schimbul cetățeniei românești cu cea sovietică ar fi fost o acțiune legală? Să admitem că greșesc, dar mai e o chestie: pe o parte din teritoriul României ocupate a fost constituită o republică sovietică unională - RSSM - fapt ce contravinea chiar și constituției sovietice. Deci, câtă legalitate avea acordarea cetățeniei maldavnești cetățenilor români, căzuți în mocirla roșie? Eu zic că avea atât cât îngroapă mâța. Au făcut porcul rus și scroafa haholească vreun referendum să întrebe românii dacă vor să se dezică de cetățenia română în favoarea celei sovietice? Nu am găsit asemenea informații. Ăștia, ce latră că Unirea e imposibilă deoarece e nevoie de un referendum (la care se va răspunde negativ), nu se întreabă dacă a fost unul atunci? Și ce a răspuns pulimea la referendum?

Cum şi de ce am pierdut într-un concurs

  Poate unii deja s-au obişnuit cu faptul că scriu la sfârşit de săptămână, dar deoarece articolul de mai jos e în legătură cu un alt articol de-al meu, am făcut o excepţie.

  Trei luni în urmă, am participat la concursul "Blog pentru Basarabia", scriind articolul "România dinafara României. Vedeţi aici rezultatul, iar aici la comentarii vedeţi reacţia mea argumentată şi necombătută, la desfăşurarea şi finalul acestui concurs. Cei care au văzut ca cineva de prin Botoşani să strige "Kuzmin, go home!" pot să nu mai citească în continuare şi să admire gândirea celui care a câştigat, scriind unul dintre cele mai proaste articole cu care a participat lumea (sau aproape) la concurs.

  Nu contează că am pierdut, ci cum. Prietenii pot confirma că încă până la faza jurizării am zis că voi pierde şi doar din cauza prezenţei în juriu a unui maldavan - Vitalie Călugăreanu. E ăla care modera o emisiune la ăştia cu "Moldova, eu CHIAR te iubesc!". În articolul cu care am participat, am zis de maldavanism şi de repercusiunile acestui curent în viaţa românilor. Deoarece maldavanismul cretinoid e politică de stat în R. Moldova, l-am menţionat şi pe tovarăşul Filat. Nu există contraargumente la ce am scris pentru concursul iniţiat de George Damian şi finanţat de rapănul DRP.

Maldova, Smirnovia şi problema graniţei

  Ieri a fost sărbătorit unul din cele mai însemnate evenimente din istoria Maldovei (Moldova maldavanilor): împlinirea a 21 ani de la declararea independenţei Republicii Moldoveneşti Nistrene! Cum această ocazie, transmit şi eu felicitări marelui popor maldavnesc-nistrean. Din păcate, înaintaşii republicii cvasi-independente Sheriffia, nu au găsit resurse financiare pentru desfăşurarea unei parade cu angrenarea tehnicii militare de ultim răcnet sovietic rusesc. Anul acesta, mindria smirnovistă s-a limitat la alergarea soldaţilor prin centrul celei de-a doua capitale maldavneşti - Tiraspol. Dar să nu credeţi că a fost un simplu marş jenant! Nu! Măcar datorită simplului fapt, că apărătorii patriei lui Antiufeev au fost instruiţi excelent, în colaborare cu fraţii apărători ai statului secular condus de tătuca Lukaşenko. În continuare, vă voi explica de ce Maldova are două capitale.

Moldova, eu mă culc cu tine!

  Maldavani din toate ţările, mândriţi-vă! "Ţara" voastră - glumă sinistră sovietică - a împlinit 20 ani de independenţă faţă de România şi Ucraina!
  Fătată la 2 august 1940, RSSM (Moldova maldavanilor) devine patria maldavanului sovietic, care a fost instruit rapid să uite de faptul că-i român şi că păduchiosul ocupant rus îi este frate. Pentru obţinerea naţiunii maldavneşti, fratele ocrotitor ia măsuri cât se poate de paşnice: deznaţionalizare, valuri de deportări în masă în raiul Siberiei, dărâmat de biserici, execuţii cu ţeava-n ceafă, foamete organizată şi exproprieri de pământ care urma să fie folosit la experimente otrăvitoare. O grijă deosebită o avea fratele rusălău şi pentru şcolirea maldavanilor. Astfel, în ajunul prăbuşirii URSS, la capitolul "densitatea oamenilor cu facultate", îi întrecea doar pe cei din republica-soră Kârgâzstan. Să nu fie astea motive de "mindrie"?

România dinafara României

  Găselniţa ruşilor, prin care la 1812 au luat mult mai mult decât au declarat, Basarabia incluzând Hotinul, nu mai există. A murit odată cu constituirea statului unitar român în 1918. Din păcate, după 22 de ani în care lucruri serioase pentru consolidarea integrităţii ţării nu prea au fost realizate, a pierit şi România de la Nistru pân' la Tisa, ca urmare a raptului bolşevic şi a dictatului hitlerist din '40.

În sfârtecarea prăzii, cel mai însemnat rol, aproape exclusiv, l-au avut ucrainenii prin M. Greciuha (preşedintele
Sovietului Suprem al Ucrainei), care în urma procesului de constituire a RSSM, şi-au realizat, în mare parte, intenţia pe care o aveau de câteva decenii: trecerea sub administraţie ucraineană a unui teritoriu important, care niciodată nu le-a aparţinut.

9 mai. Partea I: Ostaşii daţi uitării

  După ce am urmărit cu scârbă cum tovarăşii Lupu şi Filat au lătrat la memorial doar în rusă (chiar şi pe vremea lui tătuca vova se auzea româna, fie şi după rusă), am hotărât să merg la cimitirul din bulevardul Decebal 17 (da, e bulevard şi nu stradă cum scriu şi spun unii). Ajuns la faţa locului, am constatat că de doi ani de când nu am mai fost pe aici, s-a schimbat doar configuraţia şi cantitatea gunoiului înşirat în lung şi-n lat. Cimitirul militar de altădată a ajuns gunoişte şi căminul boschetarilor.
La intrare, pe cei doi piloni de beton armat, au fost cândva doi vulturi masivi, de bronz, care după bunul plac al rusului sovietic, în anii 60 au ajuns să fie daţi jos şi topiţi. Metalul obţinut s-a folosit cică, la ridicarea statuii lui Stalin care a stat la intrarea în grădina publică centrală şi statuii lui Kalinin. Genială faptă!