Tighina - monument sovietic

  După cum am spus, voi rezerva urbei un articol aparte. De multe ori am tranzitat orașul, în drum spre Tiraspol, dar niciodată nu am avut ocazia să mă plimb. Tighina e unicul oraș românesc ocupat și astăzi de ruși. Municipiu mutilat de sovietici și machiat cu mofturi șerifiene. Deși m-am pregătit psihologic pentru ceea ce urma să văd, nu prea am reușit să-mi păstrez calmul. Circul a început din „vamă”. Interesul pentru cetate prevala, deci am făcut exact ce au cerut, fără zarvă. Fiecare al doilea vameș aveam pușca sau pistolul la vedere și doar unul a putut clefăi maldavnește niscaiva cuvinte. De parcă păzeau tone de aur. Patru ture pe scări, o oră și jumătate, și 160 mdl pentru o fițuică fără de care nu puteam trece cu mașina personală. Dar ne-au lăsat să trecem. Cartierele mărginașe ale Tighinei se văd chiar de la parodia de vamă.

Cetatea Tighina - bătaie de joc în stil șerifian

  De mic aud doar depre cetatea Soroca. Aceasta e unica invocată de maldavani când e vorba de patrimoniul național. E și pe bancnotele de lei prostești. Maldavanului i se inoculează că îi aparține strict ce are sub jurisdicție la momentul actual. Din această cauză el are doar o cetate de apărare: Soroca. Ștefan Velichii acolo a descălecat și a fondat Moldova. Acolo a domnit Împăratul Republicii Moldova și acolo a murit. Niciun voievod nu l-a precedat și niciunul nu l-a succedat. Când a vrut să mute capitala mai lângă romini ca să-i ardă mai des, a murit. După el Maldova a aderat nesilită de nimeni la uniunea surorilor sovietice, care fără doar și poate aveau un frate mai mare, paternalist. În urma împărțirii frățești cerută de hahol și dirijată de rus, de jure maldavanul a rămas cu doar două cetăți din lanțul medieval de apărare la Nistru. Dar venerată e doar Soroca.

  Ce nu știe maldavanul, deși are în manuale, e că la 70 km de Chișinău e amplasată strategic cetatea Tighina.  Fortăreața ce sute de ani a stăvilit invaziile asiaticilor. Cred că dacă nu era Tighina (evident și celelalte), astăzi francezii aveau ochii mici și erau adepții confucianismului. Cât timp noi eram amenințați de invaziile barbarilor, cei de la vest s-au dezvoltat liniștiți sau se războiau între ei. Astăzi în loc de mulțumiri, luăm batjocură. Înțeleg de ce maldavanul uită de Tighina. Ce e la rus - la el trebuie să rămână. Știe rusul mai bine ce și cui i se cuvine, din toate punctele de vedere. Doar nu o să-l condamne maldavanul. Pe frate nu se supără.

România dinafara României

  Găselniţa ruşilor, prin care la 1812 au luat mult mai mult decât au declarat, Basarabia incluzând Hotinul, nu mai există. A murit odată cu constituirea statului unitar român în 1918. Din păcate, după 22 de ani în care lucruri serioase pentru consolidarea integrităţii ţării nu prea au fost realizate, a pierit şi România de la Nistru pân' la Tisa, ca urmare a raptului bolşevic şi a dictatului hitlerist din '40.

În sfârtecarea prăzii, cel mai însemnat rol, aproape exclusiv, l-au avut ucrainenii prin M. Greciuha (preşedintele
Sovietului Suprem al Ucrainei), care în urma procesului de constituire a RSSM, şi-au realizat, în mare parte, intenţia pe care o aveau de câteva decenii: trecerea sub administraţie ucraineană a unui teritoriu important, care niciodată nu le-a aparţinut.