joi, 25 aprilie 2013

Reforma lui Sandu - stresul şcoliţilor

  Având ochelari de cal, lumea din RM înafară de circ cu filaţi, pahotniuci şi alte mizerii morale nu mai ştie nimic. Aceiaşi ochelari au făcut lumea să ignore o ştire deosebit de importantă, din punctul meu de vedere. Recent, agramaţii de la Pro TăVă au scris despre o mână de liceeni care au venit în faţa aşa-zisului guvern al RM să protesteze. Respectivii nu vor ca Maia Sandu să le bage camere de supraveghere în sălile unde ei vor încerca să susţină examenul de bacalaureat. Apropo de Maia, la ce s-a uitat Filat când a băgat-o la Ministerul Educaţiei, dacă profesia şi activitatea sa de până acum nu au nici cea mai mică tangenţă cu pedagogia? Decât să bage bani în reforme, îi bagă în camere de supraveghere. Lumea bagă bani ca să nu se fure şi să se ştie carte, dar nu şi cei din RM. Dar despre compatibilitatea cu funcţia, despre cum e asta în RM, voi scrie mai pe seară.

  Indivizii protestatari susţin că vor fi... stresaţi din cauza acelor camere. Sunt curios, părinţii sunt la curent cu opiniile liceenilor? Ce părere au? Câtă minte are un părinte, al cărui copil declară asemenea inepţii la un protest în faţa guvernului? Pun pariu că ăia care au venit să protesteze, dacă ar întâlni un reporter de la vreo emisiune de divertisment, sunt gata să se maimuţărească în faţa camerei cât o ţine bateria. Poze pe odnoprostniki bagă în prostie şi nu sunt contra ca mutra lor să fie afişată undeva. Numai la bacalaureat să nu fie filmaţi! Îi stresează! Ce naiba, merg goi la examene? Sugerez ca miliţia să verifice camerele, ca să nu muşte şi nici să nu latre. Dacă se poate, să dea afară şi observatorii. Fără observatori vor scrie toţi de nota zece. Nu pentru că vor copia, ci pentru că vor fi calmi, nestresaţi.

  Acum serios. Omul care a studiat, îl doare-n fund de câte şi de care camere se belesc la el. Speriatul să-şi închipuie că dispozitivele alea nu sunt decât nişte observatori cu un sigur ochi. Omul care vine la examen să scrie ce ştie, nu are timp să analizeze obiectele de decor. Nu are timp să se gândească la camere, căci are de scris ce ştie, într-un interval de timp limitat. Liceenii frustraţi sunt de la un liceu din Chişinău. Cele mai puternice licee sunt cele din acelaşi oraş. Dacă la Chişinău se tem de camere, închipuiţi-vă care e situaţia în celelalte localităţi. Dacă zăpăciţii din faţa guvernului au avut tupeul prostului să iasă la protest, nu înseamnă că doar ei au o aşa părere. Le recomand ca data viitoare când le arde de minciuni, să creadă măcar ei jumătate din ceea ce spun. Că orice om sănătos s-a prins că de fapt ăia sunt certaţi cu cartea şi soluţia era copiatul. Evident că supravegherea e un obstacol major. Şi doar nu o să spună că nu ştiu şi că se vor da de gol cu camerele de luat vederi. Aşa că recurg la victimizare prin minciuni ridicole.

  Cazul despre care vorbesc, de fapt relevă starea sitemului de învăţământ din RM. Un sitem total aiurea, care pregăteşte pe bandă rulantă agramaţi şi analfabeţi cu diplome de jurişti şi economişti. Şi degeaba se întreabă unii de ce trăim atât de prost. Unde e prostia, acolo e şi sărăcia. Cred că argumentele în favoarea acestei afirmaţii sunt de prisos. Realitatea e că foarte puţini din cei care iau licenţa sau masterul, ştiu măcar a scrie sau a vorbi o limbă. Nu mă refer la maldavnească. Apropo, dacă ar avea de susţinut examenul de bacalaureat la limba maldavnească, ar lua maldavanii nota maximă. Nu şi alolingvii, dar ăştia-s un caz aparte, căci ei ştiu russkii.

  Părerea mea e că dezastrul din învăţământ e cauzat de câţiva factori, printre care e proasta finanţare. Lipsa banilor stimulează mita, plecarea peste hotare şi dezinteresul faţă de profesia de pedagog. Finanţarea extrem de slabă duce la consecinţe grave. Una din ele e pregătirea proastă a cadrelor didactice. Nu spun că toţi profesorii sunt proşti. Ferească Căntărean. Deşi sunt din ăştia, o problemă mai mare o constituie pensionarii. Foarte mulţi dascăli cumulează pensia cu salariul, deoarece prima e infimă şi nu vor să cedeze locul călduţ. Apropo, se referă şi la educatorii din grădiniţe. De vrea Sandu, îi pot da o grămadă de exemple, inclusiv cu oameni cu o stare psihică precară. Şi aceştia copii educă! Directorii nu prea se încumetă să-i dea afară iar examinarea periodică a capacităţilor acestora de a preda e simulată. Tot aici putem vorbi şi despre fenomenul profesorului universal. Adică profesorul care predă mai multe obiecte. Combinaţiile pot fi incredibile: acelaşi om poate preda algebra, chimia, şi educaţia fizică. De cât de bine e pregătit, vă daţi seama. Şi se întâmplă mai ales la sat, deoarece starea financiară a celor ce predau acolo e una mai precară decât a celor de la oraş. Mulţi dascăli merg la Italiea iar cei rămaşi preiau şi posturile eliberate.

  Un corp didactic slab şi corupt, e şi indiferent la calitatea cunoştinţelor acumulate de elevi. Aşa se face că e plină lumea cu jurişti şi economişti, dar trăim în unul din cele mai sărace state din lume. În RM dacă 30 merg la şcoală într-aceeaşi clasă, tot 30 absolvă ciclul gimnazial. Tot 30 iau bac-ul. Aceiaşi 30 merg la facultate şi iau licenţa. Cred că cel mai mare procentaj de doctori în ştiinţă îl au maldavanii. Pentru a înţelege cam de ce calitate sunt, vedeţi exemplul lui Stepaniuc. Omul abia de leagă o frază normal, dar e doctor în istorie. Exemple relevante: Pascaru şi Furtună - jurişti penibil de agramaţi. Deci selecţia lipseşte cu desăvârşire. Neghina devine grâu şi invers.

  Un alt factor e programul de învăţământ total aiurea. Elevului i se impun materii pe care nu le prea agreează. Nu pot toţi copiii să ştie fizică şi nu tuturor le e dat să ştie bine chimie sau geometrie. Să fim serioşi. Zeci de materii considerate inutile, cu mii de termeni şi definiţii destul de complicate pentru maldavanul cu un vocabular sărac. Acestea duc la pierderea interesului elevului faţă de studii. Şi degeaba îşi bat maldavanii odraslele din cauza că nu învaţă. Nu mulţi ingineri ar fi entuziasmaţi să facă teatru. Nu fiecare veterinar ar putea să repare un frigider sau un calculator. Copiii tot sunt oameni şi tot au preferinţe, ceea ce nu ştie Filat şi Sandu, cât şi cei care s-au perindat pe la Ministerul Prostului Învăţământ În prezent majoritatea liceenilor decid la ce facultate vor merge, abia după ce se văd cu diploma de bac în mână. Şi foarte des se întâmplă să fie dezamăgiţi de facultatea aleasă. În primul an de facultate mulţi migrează de la o specialitate la alta, la altă facultate, universitate sau chiar se lasă de studii. Cei care se resemnează şi rămân la alegerea iniţială, merg la ore cumva obligaţi. Nu o fac din plăcere. E clar cam ce specialist iese dintr-un om cu studii chinuite.

  Ciclurile de învăţământ suferă şi de boala repetării. La liceu, în primul an repeţi ce ai învăţat la şcoală, chipurile pentru a-ţi perfecţiona cunoştinţele. Aceeaşi poveste e şi la facultate - repeţi ce ai studiat în liceu. Şi dacă la şcoală se mai poate fără orele de practică, apoi la facultate e imperios necesar ca acestea să fie mult mai multe decât cele de teorie. Dar la facultate faci doar teorie. Practica din ultimul an de facultate deseori e o glumă. Fie că mergi la un cunoscut de-al tatei să te ia la evidenţă şi să scrie o recomandare, unde spune că eşti mare specialist şi ai lucrat de nota 9. Fie că dai bani ca să mergi la practică în sectorul privat. Tot mai populare devin lucrările de licenţă scrise cu ajutorul informaţiei de pe... net. Ştiu cazuri destule. Şi cei care optează pentru asemenea surse de informaţii se socot specialişti. Deseori şi ceilalţi îi consideră, căci nu prea au cu ce compara.

  Dar a venit cel mai potrivit om - Sandu - şi le bagă camere copchiilor în sălile de examinare. E oarecum sadic procedeul: 12 ani stimulezi elevul să fugă de carte, îl înveţi ce e copiatul, fuga de la lecţii şi comportamentul inadecvat, îl promovezi la toate testările şi examenele, iar când copilul e sigur că trece oricum de toate, ajunge la bacalaureat şi-i bagi camere şi pui CNA-ul peste el. Asta se numeşte luptă cu corupţia observatorilor din centrele de bac. Aşa se obţin oameni cu carte.


  Viitorul unui stat îl poţi prognoza analizând starea sistemului de învăţământ. RM se află într-un cerc vicios: are nevoie de specialişti ca să se dezvolte şi să aibă bani, dar anume de bani are nevoie ca să pregătească specialiştii. Învăţământul din RM e un argument pentru a demonstra că RM e un stat falimentar. E nevoie de un sistem în care copilul să aleagă la ce ore vrea să meargă mai mult, funcţie de capacităţile sale. E nevoie de un program care să ajute elevul să-şi descopere abilităţile. De profesori care să ajute la punerea în valoare a acestor abilităţi. Ca ajungând în clasa doisprezecea, să ştie clar ce-i place şi ce poate. Să ştie sigur deja ce facultate vrea să aleagă, iar aceasta să fie o alegere corectă, asupra căreia nu va mai interveni. La facultate să se pună accent mai mult pe partea practică. Căci e mai bine să manevrezi cu un aparat în funcţiune, decât să-ţi în chipui doar cum arată. Iar Ministerul Educaţiei, funcţie de necesităţile statului, să-şi formeze un plan serios. Dacă statul duce lipsă de tractorişti - tractorişti să fie mai mulţi pregătiţi, dacă duce lipsă de mulgătoare - din astea să fie multe. Că de jurişti şi economişti agramaţi RM nu duce lipsă.



P.S. În timp ce rominul şi maldavanul sunt campioni la ignoranţă şi toleranţă, haholul visează. Una dintre deosebitele sale reverii o vedeţi mai jos.


Gluma e glumă, dar oare SIE e la curent cu asta?
Comentarii
0 Comentarii
Tweet-uri

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu