Alternativa la steagul RM de la granata.ămdă

   Până mai ieri Hrihorciuk, adunătura comunistă din parlament, alți pioneri și proletari cereau schimbarea actualului drapel al RM cu un obscur bicolor roș-albastru. Precum că ultimul ar fi fost steagul lui Ștefan cel Mare. Unii descreierați, ca cei de la Bălți, l-au ridicat pe la primării. Apoi li s-a demonstrat că acel steag, e de fapt flag și e al Împăratului Republicii Moldova (Vova Sârbu?). Adică argumentul comunistoid a fost demolat. Mai recent, droaia roșie bilingvă și inerent rusofonă și-a dat arama pe față.

  Astfel, pe granata.ămdă e băgat un text în care se explică rusește (evident!), de ce e musai ca tricolorul cu stemă să fie dat jos în favoarea unui bicolor mai abject decât orice comsomolist. Deja nu mai spun că a fost a lui Ștefan. Doar pe o imagine e menționat în engleză că acel steag ar fi fost al Principatului Moldovei. Se zice că influente autorități internaționale recomandă acest căcat de steag ca alternativă la cel curent. Nicăieri nu spune autorul, care sunt acele autorități.  În schimb e menționat un tip arhicunoscut, erudit și în măsură să dea recomandări cu privire la steagul RM -Jakub Grombir. Îl știți, nu-i așa?...

  Mașinăria propagandei românofobilor care se cred comuniști întotdeauna a profitat de lipsa culturii generale a maldavanului. Media comunistă invocă persoane, autorități total necunoscute publicului sau rusești. Maldavanul care habar nu are despre cine e vorba în textele comuniste, evident că nu poate proba relevanța respectivelor persoane și automat tinde spre a le da importanță. Că, na, vorbește media despre ei și media știe ce vorbește.   Tot în textul băgat pe grenada, în sfârșit se spune clar de ce vor idioții înlocuirea tricolorului cu stemă:  acesta ustură ochii românofobilor maldavani/rusofoni. Se vrea doar distanțarea de ce e românesc - acțiune indispensabilă în scopul băgării pe gât a maldavanismului.

  P.S. Pe obuzul.ămdă scrie că recent liderul comsomolului maldavnesc Kuharenko a fost amendat pentru că umbla cu secera și ciocanul. Scrie că respectivul va merge până și la CEDO. Unde era CEDO în 1940, 1944, 1947-1949, 1952, 1989 și în 1992? Mă întreb, oare se gândeau la CEDO românii cărați ca vitele în SIberia, dacă-l aveau în mâini pe Kuharenko sau pe Grigorciuk?