În mai toate articolele subsemnatului e prezent motivul revenirii la normalitate a Statului Român. De data asta, îl ridic la rang de temă.
E clar pentru toată lumea, fie că vrea sau nu vrea un stat integru, că România a fost dezmembrată în 1940. Dar nu toată lumea priveşte la fel această consecinţă dezastruoasă. Mai sunt din acei care spun că a fost un lucru bun, că graniţele actuale sunt cele corecte şi nu necesită o revizuire. Sătul de argumentele stupide sau supte din deget, ale celor care nu vor o Românie sănătoasă, le voi anihila pe unele din acestea mai jos.
Cică România a ocupat maldavanii. Armata Română a început campania împotriva URSS în 1941, din cauza că URSS a ocupat ilegal teritoriile româneşti de la est de Prut în 1940. Deci, un an mai târziu România a răspuns agresiunii URSS din vara anului 1940. Nu mai contează că a făcut-o alături de nemţi și italieni, important a fost motivul recuperării teritoriului pierdut ilegal și nelegitim. Din cauza că după război jumătate din Moldova a rămas ocupată de URSS, e justificată dorinţa românilor de a cere şi a milita pentru recuperarea acestui teritoriu furat, care a fost împărţit după bunul plac al haholilor.
O consecinţă nefastă a ocupaţiei sovietice e crearea RSSM, la 2 august 1940, după sfâşierea României. Continuitatea existenţei statului moldovenesc, idee susţinută de idioţi ostili României, e o prostie, deoarece ruşii în 1812 nu creează un stat, ci doar o gubernie în cadrul imperiului rus, extinzând asupra a jumătate din Moldova denumirea de Basarabia. Aici ţin să fac o paranteză şi să spun că Basarabia e de fapt sud-estul Moldovei, nu jumătate din ea, şi nu e normal ca românii să numească estul Moldovei după bunul plac al ruşilor.
Apoi, în 1940, din pură iniţiativă sovietică e creată RSSM, la arhitectura căreia nu au lucrat moldovenii, deci dă-o dracului cu continuitatea. RSSM a fost şi e un stat creat de la zero, orice nu ar spune Stepaniuk. Continuitatea e relevantă doar când vorbim de RM, care e aceeaşi RSSM însă nu mai face parte din colosul sovietic.
Existenţa parodiei de stat - RM - nu e justificată, deoarece acest stat a fost creat artificial, neţinând cont de dorinţa băştinaşilor. Apariţia RSSM a satisfăcut interesele teritoriale ucraineşti şi ruseşti, deci e normal ca să se vrea lichidarea acestui stat. Mă amuză aşa-zişii politicieni de la Chişinău când condamnă regimul de ocupaţie sovietic şi doresc lichidarea consecinţelor respectivului regim. Vorbesc de reformarea unor instituţii, dar ignoră faptul că, însăşi crearea statului maldavnesc e o lucrare sovietică. Nu ar fi logic ca respectivii să ceară şi să lucreze pentru lichidarea RM? Deci gândacii de la Chişinău umblă cu cioara boită.
Poate pe unii o să-i mire ce cred, dar eu zic că nu e normal să ceri unirea RM cu România. Să mă explic. Ştim că RM e o prostie sovietică. E bine să ceri unirea unui stat veritabil - România - cu o creatură ce pute a seceră şi ciocan? E normal ca o parte din eventualul stat să fie făcătură stalinistă bolşevică? Eu zic că nu, şi de asta vreau un lucru simplu: lichidarea statului RM - RSSM, ceea ce presupune revenirea administraţiei româneşti asupra teritoriului ocupat de sovietici în 1940. Încă o chestie: cerând unirea RM cu România, ceri şi raioanele de dincolo de Nistru ale RM, ceea ce nu e normal. Graniţă ideală a fost şi trebuie să fie Nistrul. Adepţilor ideii maldavnismului şi conservării statului RM, care se ţin scai de Ştefan cel Mare, arătaţi-le unde sunt cetăţile de apărare ale acestuia. Dacă latră de Ştefan, să fie buni şi să o lase mai moale cu reintegrarea. Ştim cum s-a pricopsit Chişinăul cu Tiraspolul pe cap. Repet, e bine să se ceară restituirea teritoriilor românești din Moldova pierdute în al doilea război mondial, nu unirea RM cu Statul Român.
M-am săturat să citesc că unirea RM cu Statul Român trebuie făcută după scenariul german. E o prostie. RFG a fost un stat infinit mai mult influențat de vestici decât de sovietici, ceea ce nu se poate spune despre Statul Român. RDG-ului nu i s-a băgat coadă ostilă de genul Sheriffei. RDG reprezenta o mult mai mare parte din Germania decât RM din România, deci de egalitate în tratativele unirii nu poate fi vorba. RDG nu a făcut parte din URSS, cum a făcut RSSM. În timpul ocupației sovietice nu a fost creată nicio națiune pe teritoriul RDG, iar pe cel al RSSM - da. Pe lângă toate astea, spun că e mai bine să nu ne uităm cum au făcut sau fac alții, căci de departe nu toate metodele sunt bune de import. O vorbă serioasă spune că orice copie e mai rea decât originalul, așa că nu merită să ne uităm ce au făcut alții. Fiecare țară e deosebită de altele, deci e o chestie și de demnitate dacă vreți, să găsim soluția prin mijloace proprii.
Altă inepție e regăsirea neamului românesc în cadrul UE. Îmi cam provoacă scârbă europenismul, o formă de globalizare într-un spațiu mai restrâns. Dar să presupunem prin absurd că RM va adera la UE. Deci în asemenea caz se acceptă o creatură pur sovietică în cadrul democrațiilor europene. În asemenea ipotetic caz, nu înseamnă că europenii sunt ipocriți? Adică sunt contra comunismului, dar agrează creaturile comuniste. Frumos! Apoi, acceptarea RM ca stat independent în UE, înseamnă, practic, legitimarea națiunii maldavnești - lucru dorit de maldavropeni, care iscusit maschează maldavanismul. Au fost vremuri când vesticii erau motivați să susțină existența României ca stat integru, deoarece era acesta mare și puternic, deci o forță contra expansionismului rus în Europa. Acum, când mai toți europenii au afaceri cu rușii, începând cu importurile de materie primă și până la piața de desfacere, nu cred că mai e interesat cineva de un pol solid la Marea Neagră, pol care ar putea oricând impune niște puncte de vedere contrare intereselor vesticilor. O Românie integră înseamnă o mai mare putere de decizie în cadrul UE, fie și prin numărul de deputați în PE. Ar fi și o piață de desfacere mai mare, importantă pentru mulți exportatori vestici. A pățit-o nu demult Olanda, fiindu-i boicotate produsele, a decis să o lase mai moale cu zoile.
Unul din argumentele perpetuării existenței parodiei RM e acela că reprezintă o societate multietnică. Zău așa? Ultimul recensământ spune că peste 75 la sută din populația RM sunt moldoveni, deci români. Chiar și, total ipotetic, de ar fi o națiune aparte, tot majoritară e. Minoritatea rusofonă sovietică e de trei, poate chiar de patru ori mai mică. Iar dacă e să o luăm stric pe etnii, ucrainenii sunt cam 12 procente în prezent și sunt cea mai numeroasă minoritate, deci sunt cam de șase-șapte ori mai puțini decât maldavanii. Nu mai zic de găgăruși, bulgari sau ruși. Există state mult mai pestrițe etnic și unde nu se pune problema federalizării, căci e ridicolă. Vedeți chiar situația din Bulgaria, ca să nu mergem departe. Bine, nu e cazul maldavanilor, aceștia fiind, cică, toleranți. DEX zice că toleranța nu e prostie, deci nu prea înțeleg toleranța maldavanilor. Nu e un secret că toleranța lingvistică și, implicit, etnică,în ultimii ani a dus la denaturarea identității românești, pe alocuri chiar și dispariția ei.
Argumentele de mai sus au fost aproape toate dedicate maldavanilor, parțial rominoizilor. Acum „să mă leg” de ultimii. Nu că mi-ar plăcea. Nu o să neg că am participat și am organizat marșuri menite cică să trezească românismul din maldavani. Da, am făcut și din astea, dar am înțeles ineficiența unor astfel de acțiuni. Cel puțin acum nu sunt bune. Chiar sunt nocive. Marșurile petrecute până acum sunt arhisuficiente pentru a înțelege că nu e timpul lor. Eu zic că un marș, sau o manifestație de acest gen, ar trebui să reflecte starea de spirit a societății. Din păcate, nici în RM, nici în România nu există un spirit unionist predominant în mentalul colectiv. Și nicidecum nu se poate schimba această stare de fapt.
Ca să înțelegeți mai bine cam cum arată în prezent marșurile organizate în RM: eu, Pavăl și mămuca suntem din Craiova și suntem unioniști. Împreună mergem la Comrat, facem un marș. Bifăm că la Comrat s-a făcut un marș unionist, deci comrătenii sunt unioniști (?). Tot noi trei, mergem la Oradea, facem un marș și deasemenea bifăm că orădenii sunt unioniști. Mergem la Botoșani, ceva mai mulți, căci îi mai luăm și pe Tănase, Nicu și Dan. Facem marș și... oare nu sunt și botoșănenii unioniști? Cum să nu? Păi doar am făcut marș...
Dacă marșurile vor fi organizate ca efect al unei stări de spirit în societate, nu vor fi doar aceeași patru naivi prin toată țara cu marșurile. Vom vedea mii de oameni localnici, simultan ieșind pe străzile din Iași, București, Timișoara, Chișinău, Bălți, Cahul, Bacău și multe alte orașe. Pe întâi decembrie 1918 nu a mers același Vasile prin toată țara cu marșurile, ci din foarte multe localități s-a strâs lume delegată să le reprezinte interesele, să le exprime voința.
Nu prea se recunoaște că în anii de pseudo-independență a RM, s-a lucrat mai mult pentru maldavanizarea, deci rusificarea respectivei parodii de stat. Astfel s-a ajuns ca acei naivi, pretinși unioniști, să ia ouă în cap la Bălți și la Cahul. Și nu doar ouă. Contra penibililor participanți la marșurile unioniste s-au băgat scursuri mult peste măsura manifestanților pașnici. Știu că RM educă agramați și idioți pe bandă rulantă, dar până acum din gura acestora nu am auzit că Ștefan cel Mare a fost împărat al Republicii Moldova, sau, cum spunea un rusofon ce a ieșit contra rominoizilor la Bălți, steagul Basarabiei a fost unul roș-albastru - steagul lui Ștefan cel Mare. De remarcat e un lucru foarte important, pe lângă cretinismele de genul celor menționate: maldavanii latră doar de Ștefan. Ștefan e omniprezent în retorica maldavanistă. De alți domnitori maldavanii nu au auzit, din simplul motiv că sunt certați cu știința, în deosebi cu istoria neamului.
Că tot e lung articolul, să mai râdem puțin. Utilizând inteligența patrihoților, am decis să-i ajut cu niște idei pe cei de la PăCăăRăM. Pentru că sunt nevoiți să-și creeze o altă siglă de partid, se pot inspira din imaginea de mai jos.
Ziceam mai sus de populația majoritară și de cea minoritară. Din ce în ce mai mult mă irită învinuirea rusofonilor pentru situația în care se află RM. Cică ei sunt ostilii unirii. Bine, sunt ei ostili, căci așa i-a educat patria sovietică, dar sunt puțini. Sunt mult mai mulți ostili printre maldavani. Vă dați seama ce ar fi, dacă într-o bună zi toți românii din RM vor refuza categoric să vorbească rusește? Unde s-ar mai auzi limba rusă? La bucătărie, în familia unor haholi sovietizați? E un procedeu cam comunist, să se dea vina pe dușmanul dinafară. Așa și rominoizii îi găsesc vinovați doar pe rusofoni. Le vorbesc limba, le-au făcut mai multe școli decât maldavanilor, dar le cer integrare. Să meargă Lupu sau Filat să vadă cum se face în Ucraina, spre exemplu.
Deci, ce se poate face pentru ca românii să trăiască în acel stat pentru care s-au adunat ai noștri la Alba Iulia? Poate părea complicat sau simplu, dar e nevoie ca fiecare vecin să fie convins că revenirea la Statul Român normal, nu e o opțiune pozitivă sau nu prea, ci o chestie imperativ necesară. Altfel nu se poate. Trezirea populației Românei din ignoranță e calea spre crearea stării de spirit unioniste. Negarea legalității existenței RM, demonstrarea ilegalității acestei enclave comuniste din România înseamnă de fapt militarea pentru revenirea la Statul Român unitar. Iar asta presupune discuții, lungi polemici cu oricine e contra. Știm că Adevărul e de partea noastră, deci e nevoie de dialog intensiv, în care unele argumente expuse mai sus pot servi drept arme redutabile contra minciunilor maldavaniste - prostii născocite și propagate de cei și pentru cei ce vor separată România!
E clar pentru toată lumea, fie că vrea sau nu vrea un stat integru, că România a fost dezmembrată în 1940. Dar nu toată lumea priveşte la fel această consecinţă dezastruoasă. Mai sunt din acei care spun că a fost un lucru bun, că graniţele actuale sunt cele corecte şi nu necesită o revizuire. Sătul de argumentele stupide sau supte din deget, ale celor care nu vor o Românie sănătoasă, le voi anihila pe unele din acestea mai jos.
Cică România a ocupat maldavanii. Armata Română a început campania împotriva URSS în 1941, din cauza că URSS a ocupat ilegal teritoriile româneşti de la est de Prut în 1940. Deci, un an mai târziu România a răspuns agresiunii URSS din vara anului 1940. Nu mai contează că a făcut-o alături de nemţi și italieni, important a fost motivul recuperării teritoriului pierdut ilegal și nelegitim. Din cauza că după război jumătate din Moldova a rămas ocupată de URSS, e justificată dorinţa românilor de a cere şi a milita pentru recuperarea acestui teritoriu furat, care a fost împărţit după bunul plac al haholilor.
O consecinţă nefastă a ocupaţiei sovietice e crearea RSSM, la 2 august 1940, după sfâşierea României. Continuitatea existenţei statului moldovenesc, idee susţinută de idioţi ostili României, e o prostie, deoarece ruşii în 1812 nu creează un stat, ci doar o gubernie în cadrul imperiului rus, extinzând asupra a jumătate din Moldova denumirea de Basarabia. Aici ţin să fac o paranteză şi să spun că Basarabia e de fapt sud-estul Moldovei, nu jumătate din ea, şi nu e normal ca românii să numească estul Moldovei după bunul plac al ruşilor.
Apoi, în 1940, din pură iniţiativă sovietică e creată RSSM, la arhitectura căreia nu au lucrat moldovenii, deci dă-o dracului cu continuitatea. RSSM a fost şi e un stat creat de la zero, orice nu ar spune Stepaniuk. Continuitatea e relevantă doar când vorbim de RM, care e aceeaşi RSSM însă nu mai face parte din colosul sovietic.
Existenţa parodiei de stat - RM - nu e justificată, deoarece acest stat a fost creat artificial, neţinând cont de dorinţa băştinaşilor. Apariţia RSSM a satisfăcut interesele teritoriale ucraineşti şi ruseşti, deci e normal ca să se vrea lichidarea acestui stat. Mă amuză aşa-zişii politicieni de la Chişinău când condamnă regimul de ocupaţie sovietic şi doresc lichidarea consecinţelor respectivului regim. Vorbesc de reformarea unor instituţii, dar ignoră faptul că, însăşi crearea statului maldavnesc e o lucrare sovietică. Nu ar fi logic ca respectivii să ceară şi să lucreze pentru lichidarea RM? Deci gândacii de la Chişinău umblă cu cioara boită.
Poate pe unii o să-i mire ce cred, dar eu zic că nu e normal să ceri unirea RM cu România. Să mă explic. Ştim că RM e o prostie sovietică. E bine să ceri unirea unui stat veritabil - România - cu o creatură ce pute a seceră şi ciocan? E normal ca o parte din eventualul stat să fie făcătură stalinistă bolşevică? Eu zic că nu, şi de asta vreau un lucru simplu: lichidarea statului RM - RSSM, ceea ce presupune revenirea administraţiei româneşti asupra teritoriului ocupat de sovietici în 1940. Încă o chestie: cerând unirea RM cu România, ceri şi raioanele de dincolo de Nistru ale RM, ceea ce nu e normal. Graniţă ideală a fost şi trebuie să fie Nistrul. Adepţilor ideii maldavnismului şi conservării statului RM, care se ţin scai de Ştefan cel Mare, arătaţi-le unde sunt cetăţile de apărare ale acestuia. Dacă latră de Ştefan, să fie buni şi să o lase mai moale cu reintegrarea. Ştim cum s-a pricopsit Chişinăul cu Tiraspolul pe cap. Repet, e bine să se ceară restituirea teritoriilor românești din Moldova pierdute în al doilea război mondial, nu unirea RM cu Statul Român.
M-am săturat să citesc că unirea RM cu Statul Român trebuie făcută după scenariul german. E o prostie. RFG a fost un stat infinit mai mult influențat de vestici decât de sovietici, ceea ce nu se poate spune despre Statul Român. RDG-ului nu i s-a băgat coadă ostilă de genul Sheriffei. RDG reprezenta o mult mai mare parte din Germania decât RM din România, deci de egalitate în tratativele unirii nu poate fi vorba. RDG nu a făcut parte din URSS, cum a făcut RSSM. În timpul ocupației sovietice nu a fost creată nicio națiune pe teritoriul RDG, iar pe cel al RSSM - da. Pe lângă toate astea, spun că e mai bine să nu ne uităm cum au făcut sau fac alții, căci de departe nu toate metodele sunt bune de import. O vorbă serioasă spune că orice copie e mai rea decât originalul, așa că nu merită să ne uităm ce au făcut alții. Fiecare țară e deosebită de altele, deci e o chestie și de demnitate dacă vreți, să găsim soluția prin mijloace proprii.
Altă inepție e regăsirea neamului românesc în cadrul UE. Îmi cam provoacă scârbă europenismul, o formă de globalizare într-un spațiu mai restrâns. Dar să presupunem prin absurd că RM va adera la UE. Deci în asemenea caz se acceptă o creatură pur sovietică în cadrul democrațiilor europene. În asemenea ipotetic caz, nu înseamnă că europenii sunt ipocriți? Adică sunt contra comunismului, dar agrează creaturile comuniste. Frumos! Apoi, acceptarea RM ca stat independent în UE, înseamnă, practic, legitimarea națiunii maldavnești - lucru dorit de maldavropeni, care iscusit maschează maldavanismul. Au fost vremuri când vesticii erau motivați să susțină existența României ca stat integru, deoarece era acesta mare și puternic, deci o forță contra expansionismului rus în Europa. Acum, când mai toți europenii au afaceri cu rușii, începând cu importurile de materie primă și până la piața de desfacere, nu cred că mai e interesat cineva de un pol solid la Marea Neagră, pol care ar putea oricând impune niște puncte de vedere contrare intereselor vesticilor. O Românie integră înseamnă o mai mare putere de decizie în cadrul UE, fie și prin numărul de deputați în PE. Ar fi și o piață de desfacere mai mare, importantă pentru mulți exportatori vestici. A pățit-o nu demult Olanda, fiindu-i boicotate produsele, a decis să o lase mai moale cu zoile.
Unul din argumentele perpetuării existenței parodiei RM e acela că reprezintă o societate multietnică. Zău așa? Ultimul recensământ spune că peste 75 la sută din populația RM sunt moldoveni, deci români. Chiar și, total ipotetic, de ar fi o națiune aparte, tot majoritară e. Minoritatea rusofonă sovietică e de trei, poate chiar de patru ori mai mică. Iar dacă e să o luăm stric pe etnii, ucrainenii sunt cam 12 procente în prezent și sunt cea mai numeroasă minoritate, deci sunt cam de șase-șapte ori mai puțini decât maldavanii. Nu mai zic de găgăruși, bulgari sau ruși. Există state mult mai pestrițe etnic și unde nu se pune problema federalizării, căci e ridicolă. Vedeți chiar situația din Bulgaria, ca să nu mergem departe. Bine, nu e cazul maldavanilor, aceștia fiind, cică, toleranți. DEX zice că toleranța nu e prostie, deci nu prea înțeleg toleranța maldavanilor. Nu e un secret că toleranța lingvistică și, implicit, etnică,în ultimii ani a dus la denaturarea identității românești, pe alocuri chiar și dispariția ei.
Argumentele de mai sus au fost aproape toate dedicate maldavanilor, parțial rominoizilor. Acum „să mă leg” de ultimii. Nu că mi-ar plăcea. Nu o să neg că am participat și am organizat marșuri menite cică să trezească românismul din maldavani. Da, am făcut și din astea, dar am înțeles ineficiența unor astfel de acțiuni. Cel puțin acum nu sunt bune. Chiar sunt nocive. Marșurile petrecute până acum sunt arhisuficiente pentru a înțelege că nu e timpul lor. Eu zic că un marș, sau o manifestație de acest gen, ar trebui să reflecte starea de spirit a societății. Din păcate, nici în RM, nici în România nu există un spirit unionist predominant în mentalul colectiv. Și nicidecum nu se poate schimba această stare de fapt.
Ca să înțelegeți mai bine cam cum arată în prezent marșurile organizate în RM: eu, Pavăl și mămuca suntem din Craiova și suntem unioniști. Împreună mergem la Comrat, facem un marș. Bifăm că la Comrat s-a făcut un marș unionist, deci comrătenii sunt unioniști (?). Tot noi trei, mergem la Oradea, facem un marș și deasemenea bifăm că orădenii sunt unioniști. Mergem la Botoșani, ceva mai mulți, căci îi mai luăm și pe Tănase, Nicu și Dan. Facem marș și... oare nu sunt și botoșănenii unioniști? Cum să nu? Păi doar am făcut marș...
Dacă marșurile vor fi organizate ca efect al unei stări de spirit în societate, nu vor fi doar aceeași patru naivi prin toată țara cu marșurile. Vom vedea mii de oameni localnici, simultan ieșind pe străzile din Iași, București, Timișoara, Chișinău, Bălți, Cahul, Bacău și multe alte orașe. Pe întâi decembrie 1918 nu a mers același Vasile prin toată țara cu marșurile, ci din foarte multe localități s-a strâs lume delegată să le reprezinte interesele, să le exprime voința.
Nu prea se recunoaște că în anii de pseudo-independență a RM, s-a lucrat mai mult pentru maldavanizarea, deci rusificarea respectivei parodii de stat. Astfel s-a ajuns ca acei naivi, pretinși unioniști, să ia ouă în cap la Bălți și la Cahul. Și nu doar ouă. Contra penibililor participanți la marșurile unioniste s-au băgat scursuri mult peste măsura manifestanților pașnici. Știu că RM educă agramați și idioți pe bandă rulantă, dar până acum din gura acestora nu am auzit că Ștefan cel Mare a fost împărat al Republicii Moldova, sau, cum spunea un rusofon ce a ieșit contra rominoizilor la Bălți, steagul Basarabiei a fost unul roș-albastru - steagul lui Ștefan cel Mare. De remarcat e un lucru foarte important, pe lângă cretinismele de genul celor menționate: maldavanii latră doar de Ștefan. Ștefan e omniprezent în retorica maldavanistă. De alți domnitori maldavanii nu au auzit, din simplul motiv că sunt certați cu știința, în deosebi cu istoria neamului.
Că tot e lung articolul, să mai râdem puțin. Utilizând inteligența patrihoților, am decis să-i ajut cu niște idei pe cei de la PăCăăRăM. Pentru că sunt nevoiți să-și creeze o altă siglă de partid, se pot inspira din imaginea de mai jos.
Ziceam mai sus de populația majoritară și de cea minoritară. Din ce în ce mai mult mă irită învinuirea rusofonilor pentru situația în care se află RM. Cică ei sunt ostilii unirii. Bine, sunt ei ostili, căci așa i-a educat patria sovietică, dar sunt puțini. Sunt mult mai mulți ostili printre maldavani. Vă dați seama ce ar fi, dacă într-o bună zi toți românii din RM vor refuza categoric să vorbească rusește? Unde s-ar mai auzi limba rusă? La bucătărie, în familia unor haholi sovietizați? E un procedeu cam comunist, să se dea vina pe dușmanul dinafară. Așa și rominoizii îi găsesc vinovați doar pe rusofoni. Le vorbesc limba, le-au făcut mai multe școli decât maldavanilor, dar le cer integrare. Să meargă Lupu sau Filat să vadă cum se face în Ucraina, spre exemplu.
Deci, ce se poate face pentru ca românii să trăiască în acel stat pentru care s-au adunat ai noștri la Alba Iulia? Poate părea complicat sau simplu, dar e nevoie ca fiecare vecin să fie convins că revenirea la Statul Român normal, nu e o opțiune pozitivă sau nu prea, ci o chestie imperativ necesară. Altfel nu se poate. Trezirea populației Românei din ignoranță e calea spre crearea stării de spirit unioniste. Negarea legalității existenței RM, demonstrarea ilegalității acestei enclave comuniste din România înseamnă de fapt militarea pentru revenirea la Statul Român unitar. Iar asta presupune discuții, lungi polemici cu oricine e contra. Știm că Adevărul e de partea noastră, deci e nevoie de dialog intensiv, în care unele argumente expuse mai sus pot servi drept arme redutabile contra minciunilor maldavaniste - prostii născocite și propagate de cei și pentru cei ce vor separată România!
