luni, 25 martie 2013

Carabinerii maldavani - apărători ai diplomației maghiare.

  Știm cu toții că o elevă de liceu a fost amenințată cu moartea din cauza că de ziua Ungariei a purtat bentiță cu tricolorul românesc în... buricul României. Așa e când sunt tolerate acțiunile secuilor care se cred unguri. În glumă fie spus, refuzul de a le da autonomie unor descreierați manipulați îl înțelegeam când erau pădurile întregi. Acum că a rămas chel orice deal din Harghita și Covasna și când bugetul de stat e practic vaca de muls a autorităților locale secuiești... Nu cred că vor rezista mai mult de jumate de an autonomi. Să vedem atunci dacă lihniții de foame din județele codașe mai votează scârbe de genul UDMR și dacă mai vor autonomie.

  Eleva amenințată a trezit niște români. Unii romini au recurs la acțiuni și mai radicale și au creat pagini noi pe facebook unde au băgat tot felul de poze furate de la cei care și-au manifestat în public susținerea pentru fetița cu bentița. Maldavanii rominoizi de la AP Chișinău, ca de obicei, au dat-o prin străchini și au mers să o susțină pe eleva temerară la ambasada rominească. Acesta e normalul de la Chișinău: să urli „Aici e România”, dar să mergi la ambasadă, care nu e altceva decât o reprezentanță diplomatică pe teritoriu străin.

  Am decis să-i fiu și eu alături, deși la o distanță apreciabilă. Așa că împreună cu un tovarăș, vineri la ora zece am mers în fața vizuinei celor care din Mongolia au venit să fie primii în Ardeal. Se știe doar, că noi n-am călcat dincolo de Carpați până n-au venit mâncătorii de leșuri de cal. Fiecare sediu diplomatic de la Chișinău e păzit de patrule de carabineri maldavani. De cum am sos afișele să le vadă cei din clădire, au și început să se plimbe carabinerii coșuroși ca găinile fără cap. După câteva râgâieli în stația radio, apare un zăpăcit de la Serviciul Pază de Stat. Adică un paznic. Și cică:

  - Vă rog s' plecaț' di aișea!
  - De ce?
  - C' nu s' poati s' staț' aiși!
  - De ce? Nu suntem 50 de inși, deci nu am nevoie de autorizație. Nu facem gălăgie, suntem pașnici. Nu încălcăm ordinea publică.
  - Da' eu vă spun cî o încălcaț'! Șî încî grav! Amuș a s' vii ș' a s' videț' cum!
  - Păi zi cum? Care articol îl încălcăm?
  - Cî sînteț moldoveni, da' aț' vinit cu alt flag!

  Vădit iritat se întoarce și dispare rapid. Ieșeau la geam sporadic mutre și rânjeau mirate ca proastele la izmenele-n vine. Nu au văzut așa ceva și nici nu credeau că e posibil un protest cu români la Chișinău, contra revizionismului stimulat de maghiari. Da, așa ceva e posibil. Un asemenea caz e normal, chiar dacă unii cred altceva. Chișinău, ca și București, Cernăuți, Craiova sau Timișoara, e un oraș românesc și așa trebuie să fie. Chiar și când e vorba de mitinguri. Și nu doar curioși maldavani se apropiau să întrebe ce facem. Unii chiar ne susțineau și promiteau să-i bată pe unguri la meciul ce urma să aibă loc seara. Carabinerii nu-și găseau locul. În cam zece minute apare un poliționer. Discută cu ambii, telefonează, scrie. Le mai spune ceva și rupe și ăsta rândurile. Ploaia mocănească își juca rolul și ne-a muiat bine afișele. Același poliționer se întoarce și o face pe niznaiul la vreo șaizeci de metri de noi. Am stat destul ca neamurile celor filmați în Taxidermia să ne vadă afișele. Am înghețat bocnă, așa că uzi am strâns afișele și cu tricolorul pe spate am salutat coșuroșii - viitori poliționeri cu carte, și am plecat satisfăcuți, căci mai aveam și alte planuri.

7 comentarii: